Podcast „Ce e important” – Episodul 1

Transcript:

Traim niste vremuri care pot fi caracterizate cu o mare paleta de cuvinte… Majoritatea inrudite cu panica, incertitudine, neputinta. Si cu un pic de efort putem avea si: optimism, rezilienta, incredere… Multe lucruri nu stau in puterea noastra, dar noi suntem cei care decidem 100% care ne este raspunsul la tot acest context. Putem avea o atitudine si un discurs interior care sa ne sustina vizavi de circumstantele acestea.

Sunt Cristi Schiopu, coach si pasionat de psihologia pozitiva, si vreau sa iti vorbesc despre ce se intampla in noi (in creier, in limbajul interior) in vreme de haos si cum putem sa ne dam noi insine si altora o mana de ajutor in aceasta situatie. Cum sa gestionam ce se intampla in noi, astfel incat sa ne fie nu numai noua mai usor, dar sa putem fi un sprijin si pentru cei care au nevoie de sustinerea noastra.

Acesta este un podcast inregistrat in miezul crizei cu Coronavirus, insa nu este exclusiv despre aceasta. Lucrurile despre care vorbesc pot fi aplicate in multe alte contexte.

Pentru azi vreau doar sa astern niste fundatii care ne ajuta sa intelegem cum anume functioneaza creierul nostru vizavi de o situatie problematica si ca exista o diferenta intre a reactiona si a raspunde.

Creierul nostru are o deprindere primara care ne protejeaza de pericol. Acest lucru devine evident cand vorbim de o situatie care poate genera haos. E o deprindere buna, in general, dar pentru a face asta, focusul lui este de a cauta mereu pericol si situatii de pericol astfel incat sa se poata focusa mai apoi pe a ne salva. In cautarea lui de pericole, incepe sa fie atras de tot ce ii hraneste acest apetit pentru expunere la situatii de pericol.

Acum gandeste-te cum consumam stiri mai ales de pe canalele care redau in bucla aceleasi lucruri, nuantate astfel incat sa sublinieze pericolul iminent. Sau la numarul de notificari pe care le bagam in seama, scrolluri in social media, click-uri pe diferite titluri create special sa ne atraga atentia. Si intreba-te sincer, cat de folositor iti este sa fii informat la secunda despre ce se intampla. Nici nu intru in subiectul fake news…

Sugestia mea, pentru a ne ajuta creierul este sa fim informati si conectati, dar intr-un mod mai spatiat, poate un calup de stiri la inceputul zilei si unul seara… Poate folositi un agregator de stiri si atat. Si mai indicat, este sa mergeti poate direct la surse oficiale gen OMS sau situri guvernamentale. Personal imi iau informatiile de pe cronica.ro. Si mai primesc, pe mail un newsletter al Decat o revista, cu subiecte legate de situatia actuala, abordate cu realism dar orientate spre exemple de rezilienta. Un sfert de ora de citit si atat.

Creierul nostru, pe cat de minunat este, nu ne serveste in mod optim cand il expunem bombardarii cu stiri in bucla. El intra intr-un mod de reactie in care singurul scop e supravietuirea. Si atunci, ramane loc mai putin pentru alte raspunsuri mai potrivite, mai mature si care ne sunt benefice pe termen lung.

In mod special, in contextul actiunilor luate de organizatii si guverne pentru a gestiona criza, multe sunt luate inca din perspective de preventie, lectii invatate din trecut (criza din 2008) sau de la altii. Insa creierul nostru ne trimite semnale care ne arunca intr-o spirala cu tematici apocaliptice cand totul pare prea tarziu.

Ce putem face: sa luam distanta. Sa nu intram pe spirala aceasta unde totul e reactie si panica si nu mai exista loc pentru raspunsuri gandite.

Cum anume iei distanta:

In primul rand trebuie sa constientizezi cand incepi sa fii intr-o situatie declansatoare de panica (ex: auzi noi statistici care arata mai multe persoane afectate, iminenta unui somaj tehnic)

Apoi pune pe pauza masina de reactie din creier. Ca sa faci asta, pur si simplu respira adanc, de cateva ori.

In continuare, spune-ti ca sentimentele negative pe care ti le creezi sunt rezultatul gandurilor tale, fricilor tale si nu neaparata al realitatii.

Apoi alege deliberat sa renunti la aceste ganduri si realizeaza exagerarile si distorsiunile create de tine.

In final, fii prezent la corpul tau, la simturile tale de acum, ce vezi, ce simti, ce mirosi, ce auzi si revino la ce faceai inainte de evenimentul declansator.

Este un simplu exercitiu de prezenta, menit sa dea ragazul creierul nostru sa iasa din modul Rambo, intr-un mod mai demn de James Bond… Imi scuzati paralela, dar cred ca se potriveste aici.

Exact despre gandurile noastre care creeaza sentimente si emotii vreau sa vorbesc in episodul urmator. Vom vorbi despre cum raspunsul nostru, actiunile noastre au in spate sentimente. Iar aceste sentimente sunt generate 100% de gandurile noastre.

Pana atunci, iti multumesc ca m-ai ascultat si te invit sa dai mai departe acest episod, sperand ca si altii il vor gasi folositor, cu atat mai mult in aceasta perioada cu provocari.

O zi buna!

Pin It on Pinterest

Share This