Podcast “Ce e important” – Episodul 8

Transcript:

Episodul de azi e dedicat in special parintilor, caci voi vorbi despre epuizare sau burnout parental. Ca sa apreciem importanta fenomenului, recent, in Franta, statisticile arata ca 1 parinte din 20 sufera de epuizare si nu cred ca e un caz singular. Voi vorbi despre cum recunoastem burnoutul, factori care il favorizeaza precum si ce putem face sa prevenim sau sa il tratam.

Din inceput, sa notam ca, in parentalitate e vorba de o balanta intre cerinte, factori de stres si resursele de care parintele dispune pentru a raspunde acelor cerinte/stresori. Cu cat balanta este mai echilibrata, cu atat experienta de parinte e mai reusita.

Burnoutul parental apare atunci cand, pentru o perioada mai lunga de timp, balanta inclina vizibil catre factorii de stres. Este un proces lent si de aceea, nu putem zice ca, perioada actuala creeaza cazuri de burnout. Insa e posibil sa favorizeze instalarea sau sa accentueze progresul persoanelor care erau deja in burnout.

In aceasta perioada, cu scoli inchise si munca de acasa, spatiile mici devin foarte mici si rabdarea parintilor e pusa la grele incercari. Discrepanta dintre cele doua parti ale balantei creste vizibil.

Factorii de stres cresc: jonglarea intre munca de acasa si nevoile de atentie ale copiilor, griji legate de sanatate, somaj economic si alte realitati.

Resursele scad: daca inainte parintii aveau ajutoare (de la bunici care nu locuiesc in aceeasi casa sau babysitteri) ori moduri de a se relaxa (parcuri, cinema, restaurant etc), acestea temporar nu mai exista. Presiunea pusa pe umerii parintilor este deci, acum, mai mare decat in mod normal.

Cum recunoastem burnoutul : oboseala excesiva si iritabilitate neobisnuita – ambele pot genera comportament neglijent sau violent fata de copil. Parintele pierde placerea cresterii copilului si, chiar daca continua sa ii dea de mancare sau sa il ajute cu minimul necesar, totul e intr-o stare de indiferenta si nu se conecteaza la emotiile copilului.

Un element care favorizeaza dezvoltarea burnoutului este dorinta de a fi un parinte perfect, un superman/superwoman cu nivel inalt de exigenta, care reuseste cu brio in toate domeniile inclusiv in cresterea copilului. Acest lucru poate interveni din caracterul persoanei (posibil sa fi fost perfectionist inainte) sau/si, e posibil sa fi trait o copilarie dificila si incearca din rasputeri sa fie parintele pe care ei si l-ar fi dorit. Se poate interveni asupra acestei trasaturi, in cazul in care ea devine problematica, cu munca asupra sinelui intermediata prin terapie, caci trebuie adresate niste dureri inradacinate in copilarie.

E interesant de stiut si ca, cultura occidentala din vremea de azi (versus cea africana de exemplu) este cea in care se intalnesc vizibil mai multe cazuri de burnout parental. Cauza posibila este cultura individualista, un grup de persoane mult mai redus care ajuta parintele in cresterea copilului, avem idealuri de atins mai ridicate asupra propriei persoane, asupra a ce societatea dicteaza etc.

Exista feluri in care burnoutul poate fi prevenit sau tratat:

In inceput, e important sa analizam cele doua parti ale balantei: care sunt stresorii si care ne sunt resursele. Ideea este sa re-cream echilibrul.

Unde e posibil, sa reducem numarul de factori de stres prin relaxarea unor reguli (daca avem ambitii de a gati de 3 ori pe zi, pe langa menaj impecabil, teme si poate si condusul catre o activitate sau doua extrascolare, e poate de revizuit aceasta ambitie).

Unde se poate, sa crestem numarul de resurse. Sa cautam ajutor in jur: o vecina care sa ajute la teme, sa delegam partenerului parte din treaba (daca nu e deja cazul).

E important ca tot procesul sa fie desfasurat intr-o stare de compasiune cu sine. Limbajul interior sa fie unul binevoitor. Auto-compasiunea, s-a demonstrat ca nu ne face sa fim mai neglijenti sau sa ne culcam pe o ureche. Dimpotriva, ea ne da spatiu, ne da libertate si sustinere sa progresam.  

E necesar si sa ne dezvoltam competentele emotionale. Sa ne cunoastem sentimentele, sa stim cum sa le gestionam, sa stim sa recunoastem sentimentele copilului si sa ne conectam la ele.

E important sa amintesc si de posibilitatea de a face apel la terapeut, care poate, de exemplu, sa adreseze ideea de a vrea sa fim parinti perfecti tot timpul.

Chiar si dupa ce iesim din aceasta perioada, e important sa te gandesti care iti sunt resursele si cum poti adauga la rezervorul de care poti dispune intr-o eventuala situatie similara.

Si e interesant poate, sa probam, vizavi de noi insine flexibilitatea si auto-compasiunea si sa vedem ce rezultate dau. Daca aceste notiuni sunt ceva nou pentru tine, stabileste o perioada de timp delimitata, cateva saptamani, in care sa stabilesi ce reguli vrei sa relaxezi si cum sa redevii prieten cu tine, sa te sprijini si pe tine cum poate o faci cu altii. Si vezi ce rezultate da aceasta.

Iti multumesc ca m-ai ascultat. Daca macar o frantura din ce am povestit eu aici te-a ajutat catusi de putin, eu ma declar multumit si sper ca vei sharui si cu altii inregistrarea. Poate ai parinti din anturajul tau care ar aprecia-o. Daca asculti, asigura-te si ca ai dat Join grupului de facebook numit „Ce e important – podcast despre rezilienta in perioade cu provocari” unde postez aceste episoade si unde mi-ar placea sa avem conversatii care le continua.

O zi buna !

Pin It on Pinterest

Share This