Podcast “Ce e important” – Episodul 10

Transcript:

A alege ce batalii duci este un subiect generos. Am multe piste pe care as vrea sa te conduc si sper ca acest episod sa iti arate cat de important e sa adopti o atitudine de indulgenta, auto-compasiune demna si flexibilitate, toate in timp ce tu decizi raspunsul la ce ti se prezinta in viata.

Am vorbit in primele episode despre faptul ca indiferent ce se intampla in jurul tau, tu esti cel care decizi care este raspunsul la acea circumstanta: prin gandurile tale care duc la actiuni – nimeni altcineva nu decide asta pentru tine.

A alege ce batalii lupti te pune intr-o pozitie de putere, creeaza o energie. Versus non-decizia sau apatia. Cand decizi, la inceputul zilei cum iti incepi ziua, observa ca atunci cand alegi sa incepi ziua cu o actiune, cand incepi cu ce e important de rezolvat, te setezi pentru o zi fructuoasa, o zi productiva. Fata de un inceput de zi in inertie, in pilot automat, deschizand mailuri pasiv sau scrolland pe social media. Cand nu alegi tu ceea ce faci, ceea ce e important, dai puterea de decizie altora, fie ca iti dai seama sau nu.

A fi in control, te incurajezi sa o vezi ca pe un lucru care te imputerniceste si nu unul generator de presiune. Adevarul e ca cineva trebuie sa decida ce anume faci tu in fiecare zi, in anul respectiv, care iti sunt obiectivele si cum poti sa iti implinesti valorile. Si ar fi bine sa fii tu acea persoana, cea care decide constient pentru tine.

Iar cand lucrurile devin prea greu de gestionat, din diferite motive, este foarte ok sa dam un pas inapoi si sa alegem, tot noi, ce se poate delega, ce putem amana, ce adresam imediat si ce trece intr-un plan secund. Fenomenul de epuizare apare atunci cand ceea ce avem de facut este mult in dezechilibru fata de resursele de care dispunem. Cand aceasta dureaza mult timp, apare burnoutul.

Pentru a preveni aceste fenomene, vreau sa sugerez sa ne imprietenim cu gandul ca nu toate bataliile merita duse. Si chiar daca unele inseamna o placere imediata (instant gratification), daca iti dai timp sa privesti in perspectiva, vei decide poate sa alegi o varianta care sa aduca satisfactie pe termen mai lung. Iata niste atitudini care ne pot ajuta in sensul acesta.

Auto-compasiunea: sa fim buni cu noi, sa fim intelegatori cu limitarile noastre cand ceva se dovedeste prea greu, cu resursele de care dispunem in momentul acela. S-au facut studii care au aratat ca auto-compasiunea este o atitudine care, contrar asteptarilor, creeaza mai multe rezultate pozitive decat sa creeze ineficienta sau procrastinare. Tu cum anume esti indulgent cu tine?

Apoi: Sa fim in regula sa simtim disconfort. Si in general sa fim in regula sa simtim sentimente negative, fara a incerca sa le rezolvam imediat. Pentru ca atunci cand alegi intre mai multe prioritati, cand decizi ca nu vei putea face ceva, e posibil sa apare frustrare, regret, vina, rusine etc. E poate important sa intelegem ca o viata reusita nu inseamna o viata in care nu ai decat emotii pozitive. Cautarea unei stari constante de multumire genereaza o stare de nemultumire. Si atunci haide sa inveti sa fii in regula si cu emotiile neconfortabile, sa le privesti in ochi, fara a judeca, sa stii sa le numesti si de ce sunt acolo, sa le inviti la un ceai, cum zicea Milton Erikson, cunoscutul hipno-terapeut.

Un caz particular de alegeri ce trebuie facute se intampla atunci cand devenim parinti si avem asteptari foarte clare si rigide, in plus de un caracter perfectionist. Practic, incercam sa castigam toata bataliile, incercand sa fim de nota 10 si la munca, si in cuplu, si ca mama sau ca tata, si gatind si facand menaj si tinandu-ne de o rutina de sport si multe altele. Ne supraincarcam cu o multime de taskuri pe care ni le inchipuim obligatorii, iar toate acestea pot rezulta in epuizare. A deveni parinte este o experienta care vine cu o multitudine de frustrari legate de schimbarea completa stilului de viata. Bineinteles ca vine si cu lucruri pozitive, insa cand esti perfectionist si vrei ca nimic din ce era inainte sa nu se schimbe, in plus de a fi o super-mama sau un super-tata, aceasta este practic o reteta pentru dezamagire constanta. In schimb, poti alege sa fii confortabil(a) cu notiunea de „bine destul”. Nu in intelesul de improvizatie, ci sinonim cu satisfacator. Ca sa fii de acord ca „bine destul” e cea mai potrivita atitudine in contextul parentalitatii, te invit sa asculti episodul precedent, in care vorbesc despre importanta competentei numita „flexibilitate”.

Din ceea ce crezi ca trebuie sa faci, cate lucruri sunt cu adevarat obligatorii? Intreaba-te de mai multe ori. Si intreaba-te ce alternative ai sa primesti ajutor, intr-un fel sau altul, atunci cand ceva mai important apare la orizont. Da-ti voie sa fii ajutat si nu crede ca asta te pune pe un loc inferior. Abilitatea de a stii cand sa delegi, cand sa ceri ajutor, cand sa amani, cand sa intrerupi ceva poate fi cea care iti salveaza viata. Dar pentru asta trebuie sa te cunosti foarte bine, sa iti cunosti resursele si sa poti evalua cat mai lucid situatiile care se prezinta.

As vrea sa inchei cu o sugestie: atunci cand din cand in cand ne evaluam lista de proiecte, lista de „batalii”, imagineaza-ti ca ai in fata un bonsai, acel arbore in miniatura japonez si trebuie sa ii tai anumite crengi pentru a ii mentine forma echilibrata. Cateodata trebuie sa tai anumite crengi pentru ca altele sa creasca in alta parte.

Tot asa, reevaluand din cand in cand ce anume merita si ce anume nu, lucram la a ne pastra echilibrul atat de pretios pentru o viata de calitate.

Iti multumesc ca m-ai ascultat. Daca macar o frantura din ce am povestit eu aici te-a ajutat catusi de putin, eu ma declar multumit si sper ca vei sharui si cu altii inregistrarea. Daca asculti, asigura-te si ca ai dat Join grupului de facebook numit „Ce e important – podcast despre rezilienta in perioade cu provocari” unde postez aceste episoade si unde mi-ar placea sa avem conversatii care le continua. 

Pin It on Pinterest

Share This